ECHIPAJIŞTII SĂPTĂMÂNII

Buna seara

Nu as fi dorit sa intervin, dar cel putin pâna acum interventiile parca au fost prea patimase.
Respect optiunile celor care au intervenit, dar dati-mi si mie voie sa-mi exprim si eu câteva opinii
1. Daca epitetele folosite de presedinte în iesirile publice cum ar fi: gaozari, tiganca împutita, viermi, popor de asistati, Felix Motanul, imatur politic, etc. au fost folosite din dragoste fata de popor, sa traiti bine, etc., ma declar de acord cu primele interventii.
2. Faptul ca cererile celor din piete sunt atât de diversificate si uneori bizare, demonstreaza ca nu sunt orchestrate de nicio forta politica.
3. Nu este (sau era) domnul Presedinte adeptul întoarcerii la popor? De ce în Spania, care avea oricum alegeri la termen în primavara acestui, an au fost posibile alegeri anticipate?
4. Reducând necesitatea alegerilor anticipate doar la acel euro pe cap de locuitor care s-ar economisi, demonstram ca de fapt nu întelegem esenta democratiei.
5. Reactiile si interventiile primului ministru, dar si ale Presedintelui, au fost penibile. De ce oare presedintele l-a uitat în interventia de ieri pe Voronin? Dar pe liderii opozitiei?
6. Poate nu avem politicieni mai buni, dar tara are numeroase personalitati care o pot scoate la liman.

Salut Chris si buna seara colegi,

   Am decis sa particip foarte putzin astazi, considerand ca e corect "politically" ca cineva care e departe de fenomen sa asculte, mai mult decat sa scrie, de data asta...
   Totusi, nu pot sa nu sesizez o oarecare similitudine intre situatzia Statelor Unite si a Romaniei de acum. Si aici se da vina pe Obama pentru situatzia economica de acum, uitandu-se ca are de "reparat" un dezastru la care s-a ajuns in timpul celor 8 ani de domnie a republicanului George W. Bush. Cum spunea un "antivorbitor" (sa folosesc o 'iespresie' atat de folosita candva), guvernele compuse din oameni capabili din ultimii 23 de ani au incercat sa repare greselile guvernelor incapabile. Iar legat de demonstratzii, citeam mai adineaori ca la Bucuresti au iesit sub 100 de oameni. Niciodata nu au fost macar cateva zeci de mii. Maine vor fi cateva zeci. Poimaine, catziva. Aici sunt 13 milioane de someri. Oare catzi sunt in strada in fiecare zi sa-si ceara drepturile. Si eu am fost de cateva ori in aceasta situatzie, dar nu am iesit in strada. Sunt lucruri consimtzite.
   Esentza este, dupa parerea mea, ca structura romanului este departe de structura japonezului, neamtzului sau altor neamuri care au facut dovada spiritului de sacrificiu de multe ori in decursul istoriei. Romanul nu este dispus la asa ceva. Oare de ce productivitatea pe cap de locuitor este cea mai mare in America. Pentru ca atunci cand americanul "apuca" sa lucreze, o face asa cum trebuie.
   Revenind la asa zisele revolte din Romania, le-as intzelege daca in spatele lor ar fi leaderi lucizi, capabili si vizionari, care sa fie o alternativa reala pentru actualul presedinte, actualul prim ministru, actualul ministru al nu stiu carui departament... Dar nu este cazul...
Inchei, preferand, cum spuneam, de data asta sa ascult mai mult...

                                                                   * * * *
   Ascultand parerile celor care au intervenit in emisiune, concluzia e simpla. Nu au fost doua la fel. Fiecare are parerea lui. Fiecare interpreteaza relalitatea in felul sau, extrem de subiectiv. Cu exceptzia unui interlocutor in drum spre Oradea, nu stiu daca si-a dat numele, care a venit cu argumente economice si politice pertinente...
   Aici, cel putzin, eu ii categorisesc pe "alegatori" in alegatori care gandesc si alegatori care intai striga si apoi gandesc, daca au cu ce. Si, va asigur, ca prima categorie e coplesita numericeste de cea de-a doua... Deci sa ne miram ca si Romania are problemele pe care le are?
   Pana una alta, criza este generala, globala, universala daca vretzi. Depinde de fiecare popor cum va trece peste ea. Da Doamne mintea romanului cea de pe urma...
Sarutmana mama Iulica si noapte buna tuturor.

GABRIELA - BUCUREŞTI

Mi-amintesc un episod din trecut, când presedintele basescu era în conflict cu premierul de atunci, Tariceanu (na' ca i-am uitat prenumele). Nu pot sa uit cum basescu l-a amenintat pe Tariceanu în direct, într-o declaratie publica televizata, cu un dosar în care ar fi existat dovezi ale unor actiuni ilegale ale acestuia. În acea interventie, presedintele l-a amenintat direct pe premier, spunând ca va da publicitatii acel dosar daca "nu sta în banca lui". Desigur, dosarul a ramas in "sertarul" lui basescu si nu s-a întâmplat nimic...probabil astfel i-a închis gura lui Tariceanu. In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb:

Ce credibilitate morala are un presedinte care foloseste practici mafiote (amenintarea si santajul) pentru a-si reduce la tacere adversarii ?! Daca se consideră campion al corectitudinii si cinstei, de ce nu a sesizat justitia, asa cum era normal si corect, în momentul în care detinea dovezi încriminatorii despre cineva care a prejudiciat avutul public mai ales ca era vorba despre un personaj cheie in stat, seful guvernului ?!

Sa nu uitam ca si opozantii lui basescu au tot "vehiculat" dosare despre hotiile lui. Câte astfel de dosare au fost puse pe rol si câti dintre coruptii de la acest nivel au platit pentru asta ?! Basescu nici atat...

Prin urmare, de ce as crede într-un mafiot mai mult decât în altii ?! - Doar pentru ca este mai lipsit de scrupule decât toti la un loc si pozeaza în "heruvim" ?! - NEVER! Mi se pare cel mai perfid personaj politic, mediocru si agresiv, cu alura de "capo di tutti capi"...

Apropo de interventia de aseara a lui Basescu: a devenit atat de previzibil incat mi-a produs dezgust. Din continutul fara forma si forma fara continut a interventiei lui de aseara am retinut doar atat: ii e teama sa nu fie debarcat de mineri, asa cum a fost Petre Roman, asa ca se "pune bine" cu ei, spunand ca va deschide minele, care culmea, au devenit peste noapte rentabile... restul, nimic...

DRAGONIMA

Buna seara tuturor,
Asa cum spunea si Bogdan, asta seara am preferat mai mult sa ascult decat sa vorbesc, de fapt asa si trebuie. In primul rand sunt departe si in al doilea rand nu am incredere ca eu inteleg situatia in mod "corect" ca sa am un cuvant de spus. Cred ca daca as fi fost acolo mi-ar fi placut sa stau sa ma gandesc la ce se intampla cu adevarat, sa devin constienta de problemele care exista in prezent, de ce protesteaza oamenii, daca este asta o solutie, ce anume spera ei sa obtina, ce vor sa faca cu ce vor sa obtina....Am urmarit stiri de radio, articole, videoclipuri- si de multe ori m-am minunat de parerile unora dintre oameni, mai ales a celor foarte tineri: toti au o parere, insa parca nici o solutie logica si constienta nu se intrevede. Parca am simtit influenta majoritatii asupra celorlati (adolescenti,studenti): „haide sa facem asa”, or „sa facem ailalta”, dar ei nici nu inteleg de ce trebuie sa faca asa. Si mai mult decat atat ma intristeaza faptul ca multi dintre tineri gandesc ceva in genul ”Romania nu va fi niciodata o tara buna, aici nu se va intampla niciodata nimic. Eu nu voi ramane aici, asa ca nici nu are rost sa merg la manifestatii.
Nu mai spun nimic. Noapte buna.

Asistam la manifestatii haotice, fara idei/cereri…de viitor; fiindca nu au, va dau eu cîteva:

- eliminarea din constitutie a „prezumarii” ( dobîndiri cinstite a averilor) pentru a se putea confisca ce s-a furat cu sprijinul/protectia politicului.
- acordarea puterii , în mod real, poporului, prin introducerea în constitutie a validarii referendumului cu 50%+1 din numarul participantilor la referendum , hotarîrea poporului sa devina articol de constitutie, fara a mai putea fi blocata aplicarea si a nu putea fi modificat decît tot prin referendum.
- Masuri economice, sociale, pentru diminuarea coruptiei si a birocratiei, un stat suplu, cu un numar redus de angajati…
Analiza
Cînd îti arde casa (caderea economica , de 7% în 2008, urmata de înca 7% în 2009), stingi întîi focul (opresti declinul: cu mari sacrifici în 2010...) Totuti, bugetul actual este cel mai mare de dupa 89. O analiza atenta, spune ca sunt bani curati, din munca romînilor. Banii captunarilor au scazut, de la 8 miliarde de euro la 2 miliarde, au disparut toxinele: bulele imobiliare, credit doar cu buletinul... Exista, deci, premise de crettere. Aici ramîne alegerea solutiilor, de a crette ajutorul social, sau salarii, pensii, sau de a investi în dezvoltare putinele resurse disponibile, si ce fel de dezvoltare: îngropam bani în autostrazi si cladiri, turism, agricultura, sau în ramuri de înalta tehnicitate?
Masuri de diminuarea coruptiei si evaziunii, este o sursa buna de venit la buget.
- S-a eliminat mafia terenurilor, prin Legea exproprierii în interes public, ceea ce a grabit începerea lucrarilor de investitit.
- A crescut procentul licitatiilor pe bursa, de la 1% la peste 40%.
- A început implementarea standardelor de cost si de personal.
Sunt masuri bune si trebuie continuate. Aici e buba, mare! Politruciii ramîn fara obiectul muncii! daca nu mai pot da clientelei contracte, angajari..
Acestea si alte masuri, ce trebuie luate, ar trebui sa se dezbata în mediul public/politic. Asistam, în schimb, la certuri...la usa cortului!

2. Trebuie continuata reformarea/modernizarea statului. Sigur, sunt multi afectati, dar nu se mai poate continua asa! Statul e un competitor pe piata si trebuie sa respecte regulile concurentei, sa cheltuie cît are, altminteri da faliment. Bugetarii dau legi, colecteaza taxe si redistribuie ce colecteaza. Trebuie sa se comporte ca o firma privata, sa-si dimensioneze personalul, cu criterii de performanta ale angajatilor si sa plateasca din încasari. Daca nu are destul, plateste proportional, eventual ia de la cei care nu-si fac treaba si da la cei care-si fac. Reducerea salariilor bugetarilor s-a facut tocmai în acest context, cînd statul a avut sacul gol, dupa ce în 2009 s-au dat, pentru salariile bugetarilor si pentru pensii, 1,5 miliarde de euro împrumutati de la FMI.
Acum cei afectati ies în strada. Ar trebui sa se obisnuiasca cu plata…în accord, ca la noi, la privat.
Protestatarii sunt multiplicati de n ori de cei infiltrati de partide, pentru revendicari politice în favoarea acestora (vezi cazul de la Cluj, cu tineretul liberal...la cîrma si cererile formulate, de tot hazul, citite de un consilier liberal în Consiliul Local, unde si el este membru si, deci, acuzat)

Cum ar trebui disponibilizati înca 3-4 sute de mii (în vremea guvernului Nastase erau 700 de mii de angajati si acum sunt 1,22 milione, din 1,4 umflati de Tariceanu – dublare) din sectorul bugetar, numarul nemultumitilor va creste, evident! Asta ar trebui sa o faca, neaparat, fiindca îi sufoca pe cei care produc…buget
3.Trebuie schimbata mentalitatea românilor: spre învatare/perfectionare continua/recalificare, pentru ceea ce cere piata muncii. La fel, trebuie adaptat sistemul de educatie, pentru meserii si nu pentru cultura generala.
Cultura

Cultura nu ti-o faci numai la scoala,
Este stiut, nu-i mare scofala.
Te cultivi citind biblioteci,
Altminteri în incultura te îneci.
(Si la cules de capsuni ai sa pleci)

Trebuie obisnuiti sa-si ia viata în propriile mîini, sa aiba initiativa si sa nu mai stea cu mîna întinsa la stat.
4.Avem 11 milioane de asistati social. Trebuie redusi la 1- 2 milioane si banii investiti în crestere economica, pentru a putea creste nivelul de trai

5. Justitie – introducerea „precedentului” sentintelor, pentru a nu se mai da sentinte diferite si pe...mita
- introducerea paritatii –numerice si valorice – a reprezentarii în instanta (avocati) a acuzarii si a apararii, mai ales daca e vorba de interesul statului
- scurtarea proceselor, zi de zi pentru hotii mari sau marii corupti, mai ales la valori mari în joc.

Tocmai au reinceput procesele marilor rechini (Patriciu, Vantu, Voiculescu etc...), in mod accelerat, datorita micii reforme in justitie. Campania media, detinuta de acestia, care coordoneaza manifestatiile, credeti ca nu are legatura? Cred ca nu se vor opri pana nu se vor pune la "adapost" si vor iesi basma curata, asa ca sa va mai taie elanul de a cere pedepsirea jefuitorilor. E o cursa abila, trebuie sa recunosc.
Prezenta televiziunilor, non-stop, inclusiv a televiziunii nationale (!?), potenteaza manifestatiile. .
Oricum, in situatia de criza mondiala si a micimii bugetului national, nimeni nu are solutii mai bune, decat de a da cu o mana( pomeni) si de a lua cu doua=inflatie.
PS: Nu as scoate din ecuatie nici lupta est-vest, noile amenintari de la Moscova, ca sa-l scoata din scena pe Basescu, omul vestului?

O seara frumoasa!

Am vrut sa-mi spun si eu parerea care este urmatoarea: nu avem nevoie de alegeri anticipate pentru ca nu avem alternative momentan, toata cinstea pentru cei din strada dar stiu ei pe cineva care ar putea sa le ia locul celor de la putere ? mai are cineva incredere in politicienii actuali?daca stiu pe cineva sa spuna si maine o sa fiu si eu in strada,dar.... ce ma bucura e poporul roman s-a desteptat si si-a dat seama ca toti sunt"o apa si-un pamant"si i-au alungat cel potin in primele zile de demonstratii pe toti din partide.

   Nu de putzine ori, in scrierile mele, dadeam exemple de aici, de unde sunt de aproape un sfert de secol. Dar in acest caz nu pot face asta. Aici, ca aproape peste tot, trebuie sa dovedesti ca esti cel mai bun dintre candidatzi ca sa iei jobul.
   Da, exista obedientza si "pupinfundism" si aici. Si sunt destui sefi care accepta asta, dar toate dupa ce ai luat job-ul. Iar daca in 90 de zile (in unele locuri si mai repede) nu ai facut dovada ca esti bun pe pozitzia ta, tzi se arata usa fara nici o remuscare. In cel mai bun caz esti concediat si potzi aplica pentru unemployment (ajutor de somaj). Dar nu de putzine ori esti "fired", dat afara fara sa poti aplica pentru unemployment.
Sunt si cazuri absurde. Chiar citisem acum cateva zile urmatoarea "patzanie". Cineva, o femeie, a fost angajata ca receptionista/secretara la o companie. Seful ei, i-a dat un proiect sa-l faca, iar ea, din exces de zel lucra si in pauza de masa. Ei bine, a fost vazuta de "seful cadrelor" si pur si simplu a fost concediata pentru ca nu respecta cele 30 de minute de pauza, care nu degeaba au fost stabilite. Omul trebuie sa se ralaxeze si sa se reincarce. Peste tot, in afara pauzei pentru masa de pranz, mai sunt si alte doua pauze de 10-15 minute pentru relaxare... It's the law, spune americanul. Si legea e respectata in general. Dar sunt si destui care o ignora. De aceea inchisorile sunt arhipline. Dar legea se aplica, indiferent de rangul celui care calca pe bec.
Colega din Michigan are dreptate in felul ei legat de companiile de stat. Eu m-am referit pana acum la cele private. Am colaborat pana acum numai cu companii private. Cu toate ca la cele de stat, job security-ul este asigurat. Si beneficiile foarte bune. Dar, intr-adevar, e greu sa ajungi acolo. Iar in privintza institutziei prezidentziale de aici, o contrazic putzin pe colega din Michigan. Ce ar face un presedinte, cu un mandat de 4 ani, daca s-ar inconjura de necunoscutzi? Mai ales in ideea ca in primii 4 ani de "domnie" vrea sa-si pregateasca prelungirea mandatului pentru inca 4 ani.
Dar cum spuneau si ceilalti colegi, "nepotzi" sunt peste tot. Oricum in lume sunt mai multzi "nepotzi" decat fii sau fiice.
   Sper sa mai revin.

    In general, la companiile de stat salariile sunt mai mici decat la cele private, dar cum spuneam, beneficiile sunt mai mari. Ma refer la pensie, asigurare medicala... Si intradevar, nepotismul e in floare aici. De exemplu, la posta, majoritatea sunt filipinezi. Soferii de taxi, majoritatea sunt indieni si armeni. Am avut odata un colaborator, o companie a unui vietnamez. Cand l-am vizitat prima data, am ramas perplex. Toti din companie, aproape 100 de oameni, erau vietnamezi. Absolut totzi. Mai tarziu, la un pahar de bere, vietnameza bine-ntzeles, i-am amintit ca fiecare companie trebuie sa fie "equal opportunity employer", adica sa le ofere aceleasi sanse tuturor, indiferent de rasa, etnie, sex sau religie... El mi-a spus ca am dreptate si se va gandi serios la asta. La urmatoare vizita, in holul de receptzie m-a intampinat o negresa dragutza. Ajuns in biroul presedintelui acesta mi-a spus: "Ai avut dreptate. Am angajat o americanca de culoare. Cu asta am rezolvat si diversitatea etnica si cea rasiala...". Am ramas perplex din nou. Noroc ca nu prea ma exteriorizez.
   Da, la companiile private, valoarea e mult mai rasplatita...Si inca ceva. Intamplarea face sa lucrez la o companie de familie, unde fratele presedintelui este vice presedinte, "capul limpede" al companiei este fiica vicepresedintelui, seful productziei este fiul presedintelui si asa mai departe. Mai mult, in atelierul de productie sunt numai familii de mexicani. Nu mai putzin de 4 fratzi, care si-au adus nepotzii si prietenii. Dar toti sunt foarte buni. Si cum spuneam, daca unul calca pe bec, cei din familie sunt primii care-l urecheaza.
   Revenind la colega din Michigan, o invit in California daca vrea sa intalneasca sefi inteligentzi. Sunt mari diferentze aici intre regiuni. Si eu am ramas crucit cand am fost in cateva state din est sau "deep South". Dar despre asta, cu alta ocazie.
   Poate mai revin,

Totdeauna cand vorbesc de muzica, in vine in cap vorba aceea a lui Mark Twain, pe care tzi-am mai spus-o: "Wagner (Richard) music is better than it sounds". Te rog sa traduci tu. Inca un argument pentru ignorantza americanului. Dar pana acum am vorbit despre profesionalismul americanului si e pacat sa-i stricam imaginea. Cred ca prietena din Michigan se referea mai mult la cultura sefului decat la profesionalismul sau. Da, cultura sefului aici este zero, dar compatentza lui este inatacabila.

Iti multumesc pentru toata muzica pe care o dai si mai ales pentru "Il Silenzio", piesa lui Nini Rosso. Sarutmana Mama Iulica. Va doresc tot binele.

Bogdan, C.

Buna seara tuturor!

Poate o sa va surprinda, dar cel putin în plan teoretic, exista o explicatie a acestui fenomen. Nu am competenta sa ma pronunt asupra valabilitatii acestei teorii, dar cred ca merita succint prezentata. Este vorba despre ceea ce în sociologie se numeste Piramida nevoilor umane. În esenta aceasta ar putea fi rezumata astfel. Trebuintele unui individ si ale societatii în ansamblu, sunt ierarhizate. La nivelele inferioare se afla necesitatile primare dar esentiale cum ar fi: siguranta materiala, securitatea individuala, asistenta medicala competenta, posibilitati de instruire, etc. Ei bine, atât timp cât aceste nevoi nu sunt satisfacute, metodele de împlinire a lor nu vor presupune nicicînd si niciunde o competitie onesta, o emulatie în sensul real al cuvântului si vor conduce la ceea ce se întâmpla azi la noi si nu numai. La nivelurile superioare ale piramidei, satisfacute fiind nivelurile primare, necesitatile indivizilor se muta spre domenii cum ar fi comunicarea, calatoriile si cunoasterea cât mai diversa, policalificarea, toleranta, cultura universala, etc., care pe masura satisfacerii lor atenueaza, dar nu elimina total tarele sistemului de promovare, recunoastere si recompensa. Oricum, pîna acolo e cale lunga. Iar una din spusele lui Murphy (usor parafrazata) ramâne valabila. Când iti vine rândul la promovare, se schimba regula. Noapte buna!

   Bun regasit în 2012 ! Sa aveti un AN NOU, vorba lui Adrian (frumoasa urare online, pentru care îi multumesc si eu, pe aceasta cale! Un an cu noutati bune si plin de realizari.

   Capacitatea de a depasi obstacolele si de a lua în piept greutatile vietii cred ca este data de un amestec de insusiri si calitati, unele native, altele dobândite prin educatie sau în urma unor experiente din care cei inteligenti învata ceva, iar ceilalti mai dau o data cu capul... Este adevarat, nu toti oamenii sunt înzestrati cu spirit de competitie, cu ambitia si vointa de a învinge. Desigur, asta tine de constructia psihica, de personalitate, de caracter. Cred ca motivatia este esentiala atunci când decizi sa depasesti o situatie dificila. Trebuie sa stii pentru ce lupti si pentru cine lupti. Un bun motiv este acela de a-ti pastra demnitatea de om si respectul de sine. Nu renunta, mai ales dacă stii ca poti deveni tu însuti o povara pentru altii. Nu renunta, pentru ca succesul tau le poate face bine si altora (si dusmanii mor de ciudă...si asta e bine....glumesc :D big grin)
   Există şi persoane care trec prin viata foarte usor si nu pun nimic la inima; te gândesti, cum de reusesc sa fie atât de senine şi nepăsătoare? Acum...e drept, unii o fac din superficialitate sau din prostie... Oare la ei s-a gândit Iisus când a proclamat: "Fericiti cei saraci cu duhul" ? (se pare ca totusi, aceste cuvinte au o alta semnificatie). Exista si cealalta categorie de "nepasatori" care nu sunt superficiali dar se gândesc numai la ei si fac totul ca sa le fie doar lor bine, cu alte cuvinte, scapa de greutati călcând peste cadavre. La acestia, gradul de egoism si ticalosia cred ca au depasit limitele admise si sunt demni de tot dispretul...nu ca le-ar pasa ce se spune despre ei, dar asta nu înseamnă că trebuie sa-i lasam sa ne calce în picioare...sa-i sanctionam de câte ori avem ocazia. Doar asa vom scapa de aceasta povara...
   Dincolo de orice speculatie, cred ca aceia care se lasa prada greutatilor si îsi plâng de milă, nu fac decât sa-si amărască sufletul... Departe de mine intentia de a da sfaturi, dar nu cred că este bine să-ti faci rau gândind asa. Si..mai ales, sa nu astepti ajutor de la altii. Important este sa nu dezarmezi si sa-ti pastrezi demnitatea. În fond, nimeni nu e singur pe pamânt. Poate un suflet bun va sari totusi în ajutor si nu te va lasa la ananghie... Trebuie sa fim tot timpul pregatiti de lupta si sa consideram greutatile drept provocari ale vietii, care au darul de a ne cali. Pentru asta trebuie sa fim împacati sufleteste si împacati cu lumea. Sa nu renuntam la credinta ca Dumnezeu nu ne da decât atât cât putem duce...nimic în plus.

   Va las cu bine si pornesc la lupta cea mare! Sa fiti sanatosi si plini de entuziasm.

Motto 1: "Cele mai notabile realizari ale umanitatzii au fost infaptuite de oameni nu suficientzi de desteptzi sa realizeze ca ele sunt ... imposibile"- Doug Larson, ziarist american din Wisconsin.

Motto 2: "Succesul nu este final, esecul nu este fatal. Curajul de a continua este tot ce conteaza"- Winston Churchill, fost scriitor, de doua ori prim ministru al Marii Britanii si singurul prim ministru al acestei tzari laureat al premiului Nobel pentru...literatura. Si tot el spunea: "Succesul este abilitatea de a merge din greseala in greseala fara a-ti pierde entuziasmul".

Buna seara prieteni si un an nou pe care sa-l ducetzi sanatosi pana la capat.
Desteapta tema pentru emisiune. Daca intr-adevar vrei sa ai motivatzie pentru orice intreprindere trebuie sa ai constiintza faptului ca daca nu ramai pe "val", atunci "nu acum" devine foarte usor "niciodata". Daca tzintesti nimicuri, te vei lovi de ele la fiecare pas. Iar daca te apuci de ceva si crezi ca ai terminat, nu te gandi niciodata la ceea ce ai facut, ci, mai ales, la ceea ce ai fi putut face...Herbert Bayard Swope, un jurnalist american care a luat Pulitzer-ul de trei ori zicea: "Nu va pot da formula succesului, dar va pot da formula esecului: Incearca sa-i multumesti pe totzi".
Tema e inepuizabila. Seara prea scurta. Vrem si muzica intre spuse. Sper, capitane, ca ai pregatit ceva pe cinste.
Revenind la tema de azi, ar trebui spus ca pentru a deveni o persoana de succes, trebuie sa inveti in primul rand sa renuntzi. Si nu te uita la ce ai pierdut. Uita-te, mai degraba, la ce tzi-a mai ramas.
De cele mai multe ori, intre lucrurile mari pe care nu le putem face si lucrurile mici pe care nu le facem din principiu, noi alegem sa nu facem nimic. Am vazut undeva aici un "billboard" pe una din autostrazi pe care scria: "Succesul inseamna 10% inspiratzie si 90% razgandiri de ultim moment". Si trebuie sa recunoastem ca este cam asa...Sau, cu alte cuvinte, daca tot itzi trasezi linii de viitor, fa-o cu ... creionul.
Nuvelistul englez Enoch Arnold Bennett spunea ca este mai usor sa cobori dealul, dar din varful lui ai privelistea cea mai frumoasa. Si, incercand sa ma inspir putzin pentru acest "material" (urasc termenul), am gasit un mic text scris de Pierce Vincent Eckhart. Nu stiu cine a fost acest P.V. Eckhard, dar iata ce a scris: " Cand eram Boy Scout (un fel de cercetas in America), ne-am jucat un joc unde noii cercetasi erau primitzi in randurile "veteranilor". Am creat un baraj de scaune pe care noii cercetasi trebuiau sa-l treaca legatzi la ochi. Comandantul, inainte de ai lega la ochi, le-a dat cateva minute sa se acomodeze cu situatzia. Dar imediat dupa ce au fost legatzi la ochi, barajul de scaune a fost inlaturat in liniste. Cred ca viatza este in mare parte ca acest joc. Ne petrecem viatza ocolind obstacole pe care noi insine le creem, dar ele exista doar in mintea noastra. Ne e frica sa aplicam pentru un job, ne e frica sa luam lectzii de vioara, ne e frica sa invatzam o limba straina, ne e frica sa sunam un prieten vechi sa vedem cum o mai duce, ne e frica sa-i scriem Congressman-ului nostru despre problemele pe care le intampinam. Si orice altceva ce ne-ar place sa facem dar nu o facem datorita acelor obstacole. Nu ocoli nici un "scaun"! Impiedica-te de el! In cel mai rau caz vei avea ceva pe ce sa te...asezi". Interesanta poveste.
De multe ori ne plangem ca nu avem timp uitand ca pentru Pasteur, Maica Teresa, Richard Wagner sau Niels Bohr ziua avea acelasi numar de ore... Si, am mai spus candva asta, nimeni nu se poate intoarce in timp pentru un nou inceput, dar poate incepe acum pentru un nou...sfarsit. Suntem prea ocupatzi sa stergem cu "mop"-ul balta de pe podea in loc sa inchidem ... robinentul. Lumea se misca atat de repede incat cel care spune "acest lucru poate fi facut" este intrerupt de cel care il face..."Tot ce ne putem imagina este...real", spunea Pablo Picasso.
Si am ajuns si la acel "autor necunoscut" pe care-l evoc de fiecare data. De data asta el spune: "Gloria cuiva nu consta in a nu cadea niciodata, ci in a se ridica de fiecare data cand a cazut". Simplu si frumos spus.
Si revenind la "autori cunoscuti", Antoine de Saint-Exupery, acel minunat scriitor zburator, ne invatza urmatoarele: "Daca vrei sa construiesti o corabie, nu pune oamenii sa taie copaci si nu le trasa sarcini. Descrie-le mai degraba imensitatea fara limite a marii...".
Gata, am scris prea mult. Sa spun doar ca marii Graham Greene si Orson Wells in scenariul filmului "The Third Man" scriau urmatoarele: "In Italia, in 30 de ani de dominatzie a familiei Borgia, ei au avut razboaie, teroare, crime, bai de sange, dar i-au 'produs' pe Michelangelo, Da Vinci si au permis Renasterea. In Elvetia vecina, au avut dragoste frateasca, cinci sute de ani de democratie si pace si ce au 'produs'? Ceasul cu cuc...".
Inchei cu cea mai grea invatatura legata de tema de azi. Ii apartine lui J.M. Power: "Daca vrei ca visele sa tzi se implineasca, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te...trezesti".
Deci,...noapte buna tuturor,

TANIA

Draga D-le. Ivanes,

Sunt o ascultatoare de-a Dvs. si am avut retineri in a va scrie. Insa , cred ca m-as putea trata de timiditate. Am vazut tema emisiunii si mi-am spus: hai Tania, incearca! Stiti, a face fata vietii nu e o chestiune de alegere. Ma intreb si va intreb, deportatii din campia Baraganului credeti ca s-au plans zilnic de viata grea pe care au dus-o acolo? Nu!!! Au fost aruncati acolo iar ei au luat viata in piept si si-au continuat traiul in acele conditii. Se bucurau cand gaseau cate un vierme in supa de mazare uscata. Spuneati de schimbare! Viata ne schimba, unii considera problemele vietii ca oportunitati de evolutie. Schimbarea trebuie sa vina din interior, si nu sa fie impusa. Nu poti schimba pe cineva "inspre binele lui", deoarece este vorba de abuz. Daca totusi insisti sa il schimbi, poti crea probleme si tie si lui. Si nu e de dorit! Calitati?? In primul rand trebuie sa vrei sa iesi din starile astea. Trebuie sa inveti sa te bucuri , sa cauti samburele divin in alti oameni si sa le spui asta personal. Sa ai prieteni de calitate si deosebiti in jurul tau, care sa te sustina cand nu mai ai cui sa ii ceri ajutorul. (sa fiti ca boabele de grau in spic).
Multumire....trebuie sa aflati ce va multumeste, care sunt bucuriile/hobby-urile care va ridica, care va aduc zambetul pe buze. De ex. am o prietena ce iubeste foarte tare teatrul de papusi , iar cand e suparata se duce la cate un spectacol. Depresia....se spune in cartile de specialitate ca nefericitul este cel care are prea mult timp sa se intrebe daca e sau nu fericit. Si am un astfel de amic nefericit si nemultumit permanent.....probabil ca fie nu stie ce vrea , fie are in jur oameni care ii spun zilnic cat de mizerabila este viata si oamenii.
Multor oameni le lipseste dorinta de a invinge si de a trai. Probabil au fost crescuti in eprubete sau poae au fost prea rasfatati si au primit tot ce si-a dorit. Iar cand viata nu le ofera pe tava ceea ce isi doresc, intra in depresii sau in nevroze. Genetic....nu atat genetica conteaza cat mediul ambiant si oamenii cu care te intalnesti.Cat atitudinea cu care treci prin situatiile delicae si dificile ale vietii. Cui ii place sa vada zilnic oameni incruntati si nemultumiti , care nu au niciodata cate un cuvant bun sau un zambet care sa le lumineze ziua.

Cam atat ! Un an bun!

VALENTINA ROTAR

Eu cred ca iubirea da forta sa mergi inainte! Iubirea de copii, parinti, iubit, iubita, de viata, de fapt, intr-un cuvint, IUBIREA pur si simplu! De exemplu, iubirea pentru un catel il ajuta pe un batran singur sa mearga mai departe sau pe un tanar sa depaseasca o depresie...

Buna seara dragilor,

Imi pare bine sa va aud, sa va regasesc si ca in sfarsit ne reintalnim prin intermediul echipajului.
Daca privim la intrebarile puse in seara asta desigur ca o posibila solutie care ne vine in minte este aceea de mijloc. Nu cred ca ne nastem cu toate capacitatile si abilitatile sa facem fatza vietii, sa mergem inainte si sa trecem peste traume, suparari, intamplari rele, tristeti si asa mai departe. Dar, este adevarat ca unii dintre noi pur si simplu par mai puternici decat altii. Si aceasta tarie vine de undeva din familia persoanei, „este undeva in gene” as putea zice. Nu mostenim caracterul insa mostenim trasaturi de temperament. Cat de frumos ne purtam cu altii, cat de bine stim sa ii ascultam, cat de bine stim sa comunicam depinde intrucatva de educatia primita si dupa aceea de autoeducatie si felul cum invatam din propriile experiente. Astfel ca dupa nastere ne putem forma un caracter, desi e greu sa ne dezvatam de unele obiceiuri cand nu am primit lectiile necesare de la inceputul vietii. Dar pentru a deveni o persoana mai buna uneori trebuie sa ne transformam complet. Ca sa mergem inainte uneori trebuie sa ne uitam putin inapoi, sa analizam, sa intelegem si sa mergem mai departe. Asa ar fi bine pentru noi si pentru sanatatea noastra mintala.
   Nici a planui prea mult nu pare a avea un efect foarte pozitiv, ci mai degraba a te concentra pe prezent si a da atentie cu adevarat la ce se intampla in viata ta la momentul respectiv pare a fi cheia linistii interioare si a multumirii de sine. Uneori vom face mare efort si ne va trebui multa tarie de caracter sa ne controlam gandurile si emotiile. Insa, nu ar trebui sa ne luptam sa avem vointa si insistentza sa uitam trecutul, sa mergem inainte, sa facem fatza tuturor emotiilor negative......Ar fi probabil bine sa lucram spre a intelege ce se intampla cu noi, spre a ne vedea limitarile, si unde trebuie sa ne dezvoltam abilitati specifice ca de exemplu: empatie, deschidere spre lume si intelegere a diferentelor, intelegere a altor stiluri de viata, a alegerilor altora, a motivelor comportamentului altora si ale noastre insine, toleranta si acceptare si autoacceptare.
   Deasemenea am citit undeva ca rabdarea este a treia dimensiune a universului. Numai printr-o abordare calma si deschisa, increzatoare in Dumnezeu si fortele-mi proprii (in cazul meu) pot observa ceea ce imi lipseste, de ce nu pot merge inainte, de ce reactionez si la ce reactionez atat de negativ. Poate uneori nici nu conteaza ce ne fac altii, adica nu influenteaza mult mersul inainte (ne inseala, ne mint, ne dezamagesc si asa mai departe....). Este poate propria noastra inabilitate de a reactiona diferit si a merge mai departe. O alta cheie, sau set de chei, cred ca sunt emotiile. Acestea par a ne ghida, controla, manipula, directiona viata sub forma de reactii, atitiduni, alegeri, decizii. Trebuie cumva sa avem o balanta intre ceea ce simtim ca trebuie sa facem si ceea ce trebuie sa facem.
   „A innebuni” nu este atat de greu. Linia este foarte firava si subtire. De multe ori oamenii spun: sunt nebun sau am luat-o razna, dar pe cuvantul meu, ca ei nu stiu ce vorbesc. Atunci cand intra-devar ne rapune depresia cea "adevarata" (cand nu mai esti capabil sa functionezi personal si social si nu mai iesi din casa si din pat mai mult de 3-6 luni) ori anxietatea si fobia si incepi si te lovesti in cap de 10 ori pe zi, oh atunci, pare imposibil sa mergi mai departe! Atunci am putea spune ca ne trebuie vointa si suport ca sa mergem sa urmam niste programe de terapie ca sa ne revenim.
   Dar pana atunci si sper ca niciodata sa nu ajungem acolo, cu putin suport din partea prietenilor pe care tot noi trebuie sa stim cum sa ii tinem aproape, multa rabdare, calm, observatie a lumii inconjuratoare, intelegere a propriilor actiuni si emotii, recunoasterea ca am putea oricand gresi, abilitatea de a ne cere scuze oamenilor chiar daca noi credem ca nu am gresit dar ei se simt raniti...cu toate acestea cred am putea in timp merge inainte.
   Dar da. Cere timp si pare ca noi nu il avem. Insa este. Trebuie numai sa respiram mai incet. Deci se pare ca unii dintre noi se nasc cu un anumit temperament care poate influenta cat de determinat esti sa te schimbi, cat de rezistent esti la schimbare, cat de rapid iti formezi noi abilitati de a merge inainte. Dar dupa aceea sunt acei primii 5 ani din viata noastra care ne pot traumatiza si in viitor ne pot transforma in persoane dependente emotional, si atunci e mai greu sa mergi inainte cand esti adult. Te impotmolesti rau. Dar nu e imposibil. Se poate merge inainte in timp si cu ochii larg deschisi.
   V-am povestit cam mult, dar sper ca a meritat. Noapte buna!
                                                                                                                      Lady D.

2012 ECHIPAJIŞTII SĂPTĂMÂNII
Februarie 9 februarie TEODOR - *BUCUREŞTI* Bună seara tuturor! Servus! E greu să mă mă pronunţ categoric asupra acestui subiect deoarece e foarte delicat şi are multe dedesupturi pe care muritorii de rând nu le vor cunoaşte niciodată. Dar, asta nu mă împiedică să am câteva opinii. -M-a surprins reacţia aproape inexistentă sau foarte timidă a clasei politice, a media, a mediului de afaceri, a societăţi civile şi chiar a străinătăţii în raport cu această desemnare; -Sunt convins că dl. Ungureanu şi-a dat acceptul înainte de a fi nominalizat. De fapt în alocaţiunea de azi de la învestire, preşedintele însuşi a dat de înţeles acest lucru. Motivele pot fi diverse, dar nu aş vrea să fac speculaţii; -Cred că Preşedintele a urmărit două obiective. Primul, să numească o personalitate discretă şi mai greu de contestat, Şi, cel puţin acesta a fost atins. Al doilea, pe care-l bănuiesc doar, ar fi acela ca actualul premier să deschidă şi uşile unor cancelarii care deocamdată sunt doar întredeschise. -Un motiv de neacceptare pe care-l putea invoca actualul premier, ar fi fost Legea Siguranţei Naţionale, art. 26. Dar, aşa cum e la noi, dacă trei profesori de drept legislstiv şi constituţional se vor pronunţa asupra lui, vor rezulta cel puţin patru opinii diferite. În rest, vă doresc toate cele bune! sus *DAN* - *TÂRGU MUREŞ* Buna seara Radio Cluj, buna seara stimati ascultatori. Foarte interesanta tema din aceasta seara, dezbatuta tocmai la timpul potrivit. Urmarind ceea ce se intampla pe scena politica a tarii in ultima vreme se vede foarte clar ca obiectivul principal era schimbarea presedintelui, urmata de aceea a guvernului Boc. Cred ca oricine ar fi fost ales in functia de premier nu i-ar fi multumit pe cei din opozitie pana nu si-ar fi atins scopul acela de a-l schimba pe presedintele actual. Normal ca imi doresc o schimbare, dar din pacate cred cu tarie ca oricine va veni la guvernare nu va face nimic pentru tara aceasta, vor continua sa fure, sa minta, sa se inbogateasca ei, si sa saraceasca o natiune. In legatura cu trectul actualului guvern nu ma mir deloc, oare si-a pus cineva intrebarea cati comunisti si securisti din nomenclatura Ceausista nu sunt deghizati in mari lideri ai democratiei romanesti? sus BOGDAN - *CALIFORNIA* Salut Capitane si buna seara colegilor de zbor, Vorbesc, din nou, din pozitzia outsider-ului, departe de "sursa". Ce pot spune insa este ca citesc ce se intampla in Romania in fiecare zi, din surse de diferite culori si poate ca stiu si intzeleg destul de bine situatzia din Romania. Am totusi avantajul ca, fiind departe de tzara de mult timp, aspectul subiectiv al parerilor mele dispare. In legatura cu noul premier, si, mai ales noii ministrii, opinia mea este urmatoarea: Omul este din cate stiu, istoric, ca si tine. Cu studii postuniversitare la Oxford. In opinia mea, ca premier, nu trebuie sa fie un mare specialist in economie, finantze sau industrie. In primul rand trebuie sa fie un om influent, un diplomat desavarsit si o mana de fier. Faptul ca a fost sef la informatzii externe, tot in opinia mea, nu spune nimic. Aici fostul sef de la informatii este seful armatei acum, sefa diplomatziei a studiat dreptul la Yale, fostul sef al armatei din Afganistan este seful spionajului si asa mai departe. A fi seful spionajului nu cred ca este ceva ce te discrediteaza. Lucrezi pentru tzara. Spunetzi ca a fost nu stiu ce pe la Uniunea Studentzilor comunisti. Dar oare avem disidentzi ai regimului ceaushist capabili sa conduca sau sa faca parte din guvern? Exista dovezi ca noul premier a facut parte din structura securitatzii? Daca da, nu mai zic nimic. Daca totzi oamenii capabili pe vremea lui ceausescu stateau in umbra, sunt convins ca cel mai iubit fiu al poporului era si acum "in charge". Cred ca la peste 20 de ani de la lovitura de stat din Decembrie '89, ar trebuie sa judecam oamenii pentru ce au facut de atunci incoace, nu pana atunci. Este parerea mea, exprimata aici, intr-o tzara libera. Eu cred ca nu atat prim ministrul cat mai ales ministrii trebuie sa fie expertzi in domeniile lor. Si aici intervine priceperea premierului desemnat sa-si aleaga echipa. Daca schimba totzi ministrii si acestia la randul lor isi schimba tot cabinetul, le trebuie cel putzin 3 luni sa se familiarizeze cu realitatea. In timp de criza, problemele trebuie preluate din mers, asa ca nu poate fi schimbat tot cabinetul... Oare catzi dintre noi ii cunosc pe noii ministrii sa poata spune ca sunt buni sau nu? Cred ca se comenteaza prea mult. Poate ca tema aceasta ar fi trebuit discutata peste cateva luni, cand s-ar cunoaste macar cateva fapte ale ministrilor noi... William Howard Taft, al 27-lea presedinte al Statelor Unite, spunea urmatoarele: " Totzi suntem imperfectzi. Nu ne putem astepta la un guvern perfect...". Hai sa lasam guvernul sa lucreze si sa nu-i judecam inainte. Poate mai revin. Va imbratzisez pe totzi, P. S. Sarutmana Mama Iulica. Avetzi dreptate. Am fost oarecum vecini in cartierul Bulgaria. Daca dumneavoastra stateatzi pe Bobalnei, eu stateam pe Rovine... * * * * Nu ca as fi de acord cu cele spuse de domnul din Ludus, pe care-l salut cu respect, dar ma bucura foarte mult faptul ca sunt opinii diferite, exprimate clar si care nu pot decat sa confirme ceea ce spuneai si tu mereu. Faptul ca in Decembrie '89 principala victorie a fost cea a libertatzii cuvantului. Sa dea Dumnezeu sa ramana asa... Daca ar creste macar putzin si doza de optimism al romanului, ar fi a doua victorie... Frumoasa muzica. sus *GABRIELA* - *BUCUREŞTI* Un guvern de băşcălie Se zice că avem din nou guvern, un guvern de băşcălie, făcut în ciuda poporului care de vreo lună încoace strigă într-una "jos Băsescu" şi "jos Boc"; acu'...şi poporu' ăsta...putea să facă economie de strigături, că doar suntem în criză...bunăoară, ar fi putut să strige doar "jos Băsescu" şi împuşca doi iepuri că Boc nu se pune, tot băse le face pe toate şi la guvern, şi la cotroceni, şi la bruxelles... Şi uite-aşa, "primul premier" al ţării (şi singurul, dealtfel), băsescu, sătul de iarna grea pe care i-o fac cetăţenii, şi-a adunat "mateloţii", care nu făceau decât să "frece puntea" toată ziua, şi au pus-o de-un chef, să le mai treacă de urât...chef cu dansatoare exotice, cu minte blondă şi nu numai, cu manelişti şi cu vodka, şi cu ruletă rusească, unde s-au pus la bătaie destinele românilor... Şi...ca să-şi intimideze adversarii, i-a tras un bobârnac lui Boc, care s-a rostogolit sub masa de biliard a guvernului, şi l-a scos din mânecă pe "super spy"-ul României care, fie vorba între noi, nu prea avea ce să facă pentru români din scaunul de "spion extern", rolul lui fiind acela de "ureche şi timpan" pentru alţii (deh..asta-i soarta micilor potentaţi, să-i servească pe marii potentaţi în interesul păcii mondiale, desigur). Nu că m-ar deranja profilul său profesional, la urma urmei n-ar fi singurul, dacă ne gândim la ex-directorul CIA, G.Bush Senior sau la..."putina cu borş rusesc"...ghici ghicitoarea mea? Deci, nu m-ar deranja faptul că este şeful spionajului, pentru că un om bine informat este mai puternic, dar nu consider că este alegerea potrivită pentru această perioadă de criză majoră pentru România; argumente de genul: "sunt tineri, ştiu limbi străine (!!??) şi au studiat în străinătate" sunt cel puţin hilare... România are mari specialişti care au studiat integral în ţară şi care astăzi îşi exercită profesia cu brio în Statele Unite, în Europa de Vest şi pe alte meleaguri (exemplele sunt aşa aproape de noi...). Tinereţea nu este un argument viabil dacă nu există valoare reală; sunt mulţi tineri excepţionali şi competenţi, dar nu cred că este suficient pentru a ocupa un scaun ministerial. Nu cred că un specialist tânăr, cu experienţă limitată, fie şi în conducere, are capacitatea să ia frâiele unei ţări cu economia distrusă şi complicată şi cu probleme sociale grave...pentru aşa ceva este nevoie de multă experienţă şi cunoaştere a realităţilor. Miniştri propuşi par mai degrabă crescuţi în puf şi rupţi de România reală...în fine, poate greşesc. Prin urmare, e penibil să vii cu aşa propuneri în faţa unei ţări sfâşiate de corupţie şi sărăcie...corupţia care porneşte de sus şi sărăcia care porneşte întotdeauna de jos şi se termină tot jos, pentru că pe ei nu-i va atinge niciodată. Acum, mai mult ca oricând, ţara are nevoie de somităţi, de mari economişti şi de specialişti credibili, cinstiţi şi carismatici, cu experienţă în conducere şi cu practică profesională, siguri pe ei, flexibili şi, mai ales, dornici să scoată economia din marasm. Dacă preşedintele îşi închipuie că se poate juca numind, în zeflemea, la conducerea ţării nişte diletanţi, se înşeală amarnic...n-avem nevoie de jucăriile lui de prost gust, aşa cum n-avem nevoie nici de el. Încă aştept demisia sa, sau....mai bine nu (!!) că s-ar putea să ne trezim că o pune "preşedintă" pe....EBA, odrasla semianalfabetă care-şi face veacul pe la Bruxelles şi se bucură (încă) de "succesuri" false si efemere... Sa alegeti sa traiti bine! sus 2 februarie BOGDAN - *CALIFORNIA* Motto 1: "A vorbi despre muzica e ca si cum ai ... dansa despre arhitectura..." - Steve Martin, actor, comediant, regizor, muzician si dramaturg contemporan. Motto 2: "In afara de tacere, ceea ce poate exprima ceva ce nu poate fi exprimat, este muzica..." - Aldous Huxley, scriitor englez, sec. XX Buna seara prieteni, Oare poate fi un subiect mai frumos? "Fara muzica, viatza ar fi fost o ... greseala" spunea Friedrich Nietzsche, filosof, poet si compozitor german, sec. XIX. Chiar asa. Putem concepe viatza fara muzica? Este singurul lucru care nu-tzi proavoaca durere atunci cand te atinge. Este ca un drog. Muzica vindeca. De ce sa dai bani pe psihoterapie cand potzi asculta "Muzica Apelor" a lui Haendel gratis sau pe bani putzini. William Buckley, autorul si comentatorul american care a fondat "National Review" in 1955, spunea ca "viatza nu-i chiar atat de grea atata timp cat cu 10 dolari iti potzi cumpara toate sonatele lui Beethoven si sa le ascultzi tot restul zillelor care tzi-au mai ramas...". Daca un compozitor ar putea spune ce are de spus in cuvinte, nu s-ar mai stradui sa o spuna prin muzica. Si pentru ca limba esperanto nu a putut fi implementata la nivel global, singura limba universala a ramas...muzica. Muzica e dragostea cand nu gaseste cuvinte. "Iadul este populat numai de muzicieni amatori" spunea Oscar Wilde. Tot el observa ca "daca cineva canta muzica buna, nimeni nu asculta iar cand cineva canta muzica proasta nimeni nu ... vorbeste". Iar marele dirijor Leopold Stokowski a facut poate cea mai frumoasa descriere a muzicii. El spunea ca "pictorii isi picteaza tablourile pe panza, dar muzicienii isi picteaza tablourile pe...tacere". Minunat spus. Pentru mine, genul favorit de muzica este cea de opera. Apoi muzica clasica. Apoi toate celelate genuri. Muzica poate schimba lumea pentru ca ea poate schimba oamenii. Nu cred ca e o idee buna sa indemni un copil sa invetze sa cante la un instrument. Incearca sa-l pui sa asculte muzica. Cat mai multa muzica. Apoi el va alege singur. Si inca ceva. Mie, de exemplu, ca sa ajung sa-mi placa muzica lui Richard Wagner (Dick Wagner, cum ii zic aici), a trebuit sa trec prin "supliciul" unei prime auditzii pentru fiecare lucrare a sa. La a doua auditzie si la toate celelate care au urmat, muzica lui Wagner a sunat altfel. Melodios si cald. Bruce Beresford, un regizor de film si spectacole de opera australian este de parere ca: "Este esential sa facem tot posibilul sa atragem oamenii tineri catre muzica de opera. Asa vor putea sa inteleaga ca opera nu este o forma 'antica' de muzica ci, mai degraba, un depozit de cea mai glorioasa muzica si drama pe care omenirea a creat-o...". Si, revenind la Richard Wagner, si a mai spus-o cineva, Mark Twain a reusit sa sintetizeze in cateva cuvinte ignorantza americanului in materie de muzica culta. Lui i se atribuie "constatarea" ca "muzica lui Wagner este mai buna decat...suna". Da, viatza fara muzica ar fi...tacere. Eu, pe un virtual steag al terrei, as pune deviza "Nihil sine musica". Muzica, spunea nu stiu cine, spala sufletul de praful depus de viatza de fiecare zi... Muzica umple infinitul dintre doua suflete... Asa ca, hai sa vorbim mai putzin si sa ascultam muzica... Multa muzica. Inchei cu cuvintele lui Gilbert K. Chesterton, un scriitor englez, care constata la randul sau un lucru foarte simplu si anume: "Cina insotzita de muzica este o insulta atat pentru bucatar cat si pentru ... violonist". No comment. Va imbratzishez pe toti. Sarutmana mama Iulica! sus *DRAGONIMA* A asculta muzica si a citi nu sunt numai pasiuni si lucruri pe care le facem in timpul liber, sunt stiluri de viata, moduri de a gandi. Muzica nu numai ca uneste sufletele oamenilor apropiati sau aflati la mare departare unii de altii,ci se prezinta ca si "traducator" de sentimente, idei, ganduri intre oameni care nu vorbesc aceeasi limba, care nu au aceeasi cultura, nu au aceeasi educatie......A renunta la asculta muzica e ca si cum ai renunta la viata. Nu exista zi in care sa nu ascult muzica, iar in ultimele saptamani am ascultat cantece romanesti de munte in genul celor cantate de Foisorul de Folk-sunt motivante, relaxante, nostalgice.... Si eu am mai multe carti incepute, dar ma straduiesc sa termin una pana o continui pe cealalta. Acum ma straduiesc sa termin "A study of sexual desire" ( un Studiu asupra dorintei sexuale) de Jill Tweedie, un studiu psihologic si cultural ceva cam greu de inteles. Urmatoara pe lista este: Jose Rizal- "Touch me not" (nu ma atinge) trimisa de o prietena din Filipine. Timp se gaseste si o pagina pe zi daca am citi altfel am putea simti viata. Din pacate pasiunea mea de a citi carti si de a asculta muzica din aceea buna nu imi este impartasita in mediul in care lucrez si asta ma intristeaza foarte mult. Copii si adolescentii cu care lucrez in Anglia nu numai ca urasc cititul si muzica aceasta pe care o pui tu la radio, de exemplu, ci isi si exprima in mod clar aversiunea si dezgustul prin plangeri neincetate despre citit, prin aruncatul cartilor pe jos.....ba mai mult, unul dintre ei a zis ca nu mai vrea sa vina la scoala daca mai este pus sa lucreze cu mine, pentru ca eu sunt foarte.....plictisitoare. Pare o gluma citita asa, insa eu nu mi-am revenit nici acum. Si desigur observ aversiunea fata de citit si la colegii mei care predau copiilor diverse lucruri. Una dintre ele a tinut sa spuna in fata copiilor cat de mult uraste cititul. Mda. Cititorului de Alfred de Musset În cartea asta, fără-ndemânare, Am pus întreaga tinereţe-a mea. Mărturisesc, acum când ea apare, Că multe-aş fi putut să schimb în ea. Dar, cum şi firea noastră-i schimbătoare, De ce să fac trecutu-altminterea? Te du, deci, biată pasăre, în zare Şi Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea. Seara calduroasa, Lady D. MODEST AMARIEI Vă doresc o seară cristalină Nu v-am mai contactat de o eternitate. M-a provocat întrebarea despre lecturi. O carte care m-a pus serios pe gânduri este "Înspăimântătoarea viaţă personală a lui Maxwell" de Jonatan Coe, despre care nu vreau să povestesc. Las cititorilor plăcerea de a o descoperi. sus	2011 ____________ 2012 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
Ianuarie 26 ianuarie TEODOR - *BUCUREŞTI* Buna seara Nu as fi dorit sa intervin, dar cel putin pâna acum interventiile parca au fost prea patimase. Respect optiunile celor care au intervenit, dar dati-mi si mie voie sa-mi exprim si eu câteva opinii 1. Daca epitetele folosite de presedinte în iesirile publice cum ar fi: gaozari, tiganca împutita, viermi, popor de asistati, Felix Motanul, imatur politic, etc. au fost folosite din dragoste fata de popor, sa traiti bine, etc., ma declar de acord cu primele interventii. 2. Faptul ca cererile celor din piete sunt atât de diversificate si uneori bizare, demonstreaza ca nu sunt orchestrate de nicio forta politica. 3. Nu este (sau era) domnul Presedinte adeptul întoarcerii la popor? De ce în Spania, care avea oricum alegeri la termen în primavara acestui, an au fost posibile alegeri anticipate? 4. Reducând necesitatea alegerilor anticipate doar la acel euro pe cap de locuitor care s-ar economisi, demonstram ca de fapt nu întelegem esenta democratiei. 5. Reactiile si interventiile primului ministru, dar si ale Presedintelui, au fost penibile. De ce oare presedintele l-a uitat în interventia de ieri pe Voronin? Dar pe liderii opozitiei? 6. Poate nu avem politicieni mai buni, dar tara are numeroase personalitati care o pot scoate la liman. sus BOGDAN - *CALIFORNIA* Salut Chris si buna seara colegi, Am decis sa particip foarte putzin astazi, considerand ca e corect "politically" ca cineva care e departe de fenomen sa asculte, mai mult decat sa scrie, de data asta... Totusi, nu pot sa nu sesizez o oarecare similitudine intre situatzia Statelor Unite si a Romaniei de acum. Si aici se da vina pe Obama pentru situatzia economica de acum, uitandu-se ca are de "reparat" un dezastru la care s-a ajuns in timpul celor 8 ani de domnie a republicanului George W. Bush. Cum spunea un "antivorbitor" (sa folosesc o 'iespresie' atat de folosita candva), guvernele compuse din oameni capabili din ultimii 23 de ani au incercat sa repare greselile guvernelor incapabile. Iar legat de demonstratzii, citeam mai adineaori ca la Bucuresti au iesit sub 100 de oameni. Niciodata nu au fost macar cateva zeci de mii. Maine vor fi cateva zeci. Poimaine, catziva. Aici sunt 13 milioane de someri. Oare catzi sunt in strada in fiecare zi sa-si ceara drepturile. Si eu am fost de cateva ori in aceasta situatzie, dar nu am iesit in strada. Sunt lucruri consimtzite. Esentza este, dupa parerea mea, ca structura romanului este departe de structura japonezului, neamtzului sau altor neamuri care au facut dovada spiritului de sacrificiu de multe ori in decursul istoriei. Romanul nu este dispus la asa ceva. Oare de ce productivitatea pe cap de locuitor este cea mai mare in America. Pentru ca atunci cand americanul "apuca" sa lucreze, o face asa cum trebuie. Revenind la asa zisele revolte din Romania, le-as intzelege daca in spatele lor ar fi leaderi lucizi, capabili si vizionari, care sa fie o alternativa reala pentru actualul presedinte, actualul prim ministru, actualul ministru al nu stiu carui departament... Dar nu este cazul... Inchei, preferand, cum spuneam, de data asta sa ascult mai mult... * * * * Ascultand parerile celor care au intervenit in emisiune, concluzia e simpla. Nu au fost doua la fel. Fiecare are parerea lui. Fiecare interpreteaza relalitatea in felul sau, extrem de subiectiv. Cu exceptzia unui interlocutor in drum spre Oradea, nu stiu daca si-a dat numele, care a venit cu argumente economice si politice pertinente... Aici, cel putzin, eu ii categorisesc pe "alegatori" in alegatori care gandesc si alegatori care intai striga si apoi gandesc, daca au cu ce. Si, va asigur, ca prima categorie e coplesita numericeste de cea de-a doua... Deci sa ne miram ca si Romania are problemele pe care le are? Pana una alta, criza este generala, globala, universala daca vretzi. Depinde de fiecare popor cum va trece peste ea. Da Doamne mintea romanului cea de pe urma... Sarutmana mama Iulica si noapte buna tuturor. sus GABRIELA - *BUCUREŞTI* Mi-amintesc un episod din trecut, când presedintele basescu era în conflict cu premierul de atunci, Tariceanu (na' ca i-am uitat prenumele). Nu pot sa uit cum basescu l-a amenintat pe Tariceanu în direct, într-o declaratie publica televizata, cu un dosar în care ar fi existat dovezi ale unor actiuni ilegale ale acestuia. În acea interventie, presedintele l-a amenintat direct pe premier, spunând ca va da publicitatii acel dosar daca "nu sta în banca lui". Desigur, dosarul a ramas in "sertarul" lui basescu si nu s-a întâmplat nimic...probabil astfel i-a închis gura lui Tariceanu. In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb: Ce credibilitate morala are un presedinte care foloseste practici mafiote (amenintarea si santajul) pentru a-si reduce la tacere adversarii ?! Daca se consideră campion al corectitudinii si cinstei, de ce nu a sesizat justitia, asa cum era normal si corect, în momentul în care detinea dovezi încriminatorii despre cineva care a prejudiciat avutul public mai ales ca era vorba despre un personaj cheie in stat, seful guvernului ?! Sa nu uitam ca si opozantii lui basescu au tot "vehiculat" dosare despre hotiile lui. Câte astfel de dosare au fost puse pe rol si câti dintre coruptii de la acest nivel au platit pentru asta ?! Basescu nici atat... Prin urmare, de ce as crede într-un mafiot mai mult decât în altii ?! - Doar pentru ca este mai lipsit de scrupule decât toti la un loc si pozeaza în "heruvim" ?! - NEVER! Mi se pare cel mai perfid personaj politic, mediocru si agresiv, cu alura de "capo di tutti capi"... * * * * Apropo de interventia de aseara a lui Basescu: a devenit atat de previzibil incat mi-a produs dezgust. Din continutul fara forma si forma fara continut a interventiei lui de aseara am retinut doar atat: ii e teama sa nu fie debarcat de mineri, asa cum a fost Petre Roman, asa ca se "pune bine" cu ei, spunand ca va deschide minele, care culmea, au devenit peste noapte rentabile... restul, nimic... Si tot in discursul de ieri, presedintele a mai pus o caramida la dezbinarea romanilor, cand a spus ca in piata nu se afla "societatea civila de calitate", care prefera sa stea in umbra...mesajul lui este clar: invrajbirea societatii civile si divizarea ei. sus *DRAGONIMA* Buna seara tuturor, Asa cum spunea si Bogdan, asta seara am preferat mai mult sa ascult decat sa vorbesc, de fapt asa si trebuie. In primul rand sunt departe si in al doilea rand nu am incredere ca eu inteleg situatia in mod "corect" ca sa am un cuvant de spus. Cred ca daca as fi fost acolo mi-ar fi placut sa stau sa ma gandesc la ce se intampla cu adevarat, sa devin constienta de problemele care exista in prezent, de ce protesteaza oamenii, daca este asta o solutie, ce anume spera ei sa obtina, ce vor sa faca cu ce vor sa obtina....Am urmarit stiri de radio, articole, videoclipuri- si de multe ori m-am minunat de parerile unora dintre oameni, mai ales a celor foarte tineri: toti au o parere, insa parca nici o solutie logica si constienta nu se intrevede. Parca am simtit influenta majoritatii asupra celorlati (adolescenti,studenti): „haide sa facem asa”, or „sa facem ailalta”, dar ei nici nu inteleg de ce trebuie sa faca asa. Si mai mult decat atat ma intristeaza faptul ca multi dintre tineri gandesc ceva in genul ”Romania nu va fi niciodata o tara buna, aici nu se va intampla niciodata nimic. Eu nu voi ramane aici, asa ca nici nu are rost sa merg la manifestatii. Nu mai spun nimic. Noapte buna. sus *MIRCEA GORDAN* Asistam la manifestatii haotice, fara idei/cereri…de viitor; fiindca nu au, va dau eu cîteva: - eliminarea din constitutie a „prezumarii” ( dobîndiri cinstite a averilor) pentru a se putea confisca ce s-a furat cu sprijinul/protectia politicului. - acordarea puterii , în mod real, poporului, prin introducerea în constitutie a validarii referendumului cu 50%+1 din numarul participantilor la referendum , hotarîrea poporului sa devina articol de constitutie, fara a mai putea fi blocata aplicarea si a nu putea fi modificat decît tot prin referendum. - Masuri economice, sociale, pentru diminuarea coruptiei si a birocratiei, un stat suplu, cu un numar redus de angajati… Analiza Cînd îti arde casa (caderea economica , de 7% în 2008, urmata de înca 7% în 2009), stingi întîi focul (opresti declinul: cu mari sacrifici în 2010...) Totuti, bugetul actual este cel mai mare de dupa 89. O analiza atenta, spune ca sunt bani curati, din munca romînilor. Banii captunarilor au scazut, de la 8 miliarde de euro la 2 miliarde, au disparut toxinele: bulele imobiliare, credit doar cu buletinul... Exista, deci, premise de crettere. Aici ramîne alegerea solutiilor, de a crette ajutorul social, sau salarii, pensii, sau de a investi în dezvoltare putinele resurse disponibile, si ce fel de dezvoltare: îngropam bani în autostrazi si cladiri, turism, agricultura, sau în ramuri de înalta tehnicitate? Masuri de diminuarea coruptiei si evaziunii, este o sursa buna de venit la buget. - S-a eliminat mafia terenurilor, prin Legea exproprierii în interes public, ceea ce a grabit începerea lucrarilor de investitit. - A crescut procentul licitatiilor pe bursa, de la 1% la peste 40%. - A început implementarea standardelor de cost si de personal. Sunt masuri bune si trebuie continuate. Aici e buba, mare! Politruciii ramîn fara obiectul muncii! daca nu mai pot da clientelei contracte, angajari.. Acestea si alte masuri, ce trebuie luate, ar trebui sa se dezbata în mediul public/politic. Asistam, în schimb, la certuri...la usa cortului! 2. Trebuie continuata reformarea/modernizarea statului. Sigur, sunt multi afectati, dar nu se mai poate continua asa! Statul e un competitor pe piata si trebuie sa respecte regulile concurentei, sa cheltuie cît are, altminteri da faliment. Bugetarii dau legi, colecteaza taxe si redistribuie ce colecteaza. Trebuie sa se comporte ca o firma privata, sa-si dimensioneze personalul, cu criterii de performanta ale angajatilor si sa plateasca din încasari. Daca nu are destul, plateste proportional, eventual ia de la cei care nu-si fac treaba si da la cei care-si fac. Reducerea salariilor bugetarilor s-a facut tocmai în acest context, cînd statul a avut sacul gol, dupa ce în 2009 s-au dat, pentru salariile bugetarilor si pentru pensii, 1,5 miliarde de euro împrumutati de la FMI. Acum cei afectati ies în strada. Ar trebui sa se obisnuiasca cu plata…în accord, ca la noi, la privat. Protestatarii sunt multiplicati de n ori de cei infiltrati de partide, pentru revendicari politice în favoarea acestora (vezi cazul de la Cluj, cu tineretul liberal...la cîrma si cererile formulate, de tot hazul, citite de un consilier liberal în Consiliul Local, unde si el este membru si, deci, acuzat) Cum ar trebui disponibilizati înca 3-4 sute de mii (în vremea guvernului Nastase erau 700 de mii de angajati si acum sunt 1,22 milione, din 1,4 umflati de Tariceanu – dublare) din sectorul bugetar, numarul nemultumitilor va creste, evident! Asta ar trebui sa o faca, neaparat, fiindca îi sufoca pe cei care produc…buget 3.Trebuie schimbata mentalitatea românilor: spre învatare/perfectionare continua/recalificare, pentru ceea ce cere piata muncii. La fel, trebuie adaptat sistemul de educatie, pentru meserii si nu pentru cultura generala. Cultura Cultura nu ti-o faci numai la scoala, Este stiut, nu-i mare scofala. Te cultivi citind biblioteci, Altminteri în incultura te îneci. (Si la cules de capsuni ai sa pleci) Trebuie obisnuiti sa-si ia viata în propriile mîini, sa aiba initiativa si sa nu mai stea cu mîna întinsa la stat. 4.Avem 11 milioane de asistati social. Trebuie redusi la 1- 2 milioane si banii investiti în crestere economica, pentru a putea creste nivelul de trai 5. Justitie – introducerea „precedentului” sentintelor, pentru a nu se mai da sentinte diferite si pe...mita - introducerea paritatii –numerice si valorice – a reprezentarii în instanta (avocati) a acuzarii si a apararii, mai ales daca e vorba de interesul statului - scurtarea proceselor, zi de zi pentru hotii mari sau marii corupti, mai ales la valori mari în joc. Tocmai au reinceput procesele marilor rechini (Patriciu, Vantu, Voiculescu etc...), in mod accelerat, datorita micii reforme in justitie. Campania media, detinuta de acestia, care coordoneaza manifestatiile, credeti ca nu are legatura? Cred ca nu se vor opri pana nu se vor pune la "adapost" si vor iesi basma curata, asa ca sa va mai taie elanul de a cere pedepsirea jefuitorilor. E o cursa abila, trebuie sa recunosc. Prezenta televiziunilor, non-stop, inclusiv a televiziunii nationale (!?), potenteaza manifestatiile. . Oricum, in situatia de criza mondiala si a micimii bugetului national, nimeni nu are solutii mai bune, decat de a da cu o mana( pomeni) si de a lua cu doua=inflatie. PS: Nu as scoate din ecuatie nici lupta est-vest, noile amenintari de la Moscova, ca sa-l scoata din scena pe Basescu, omul vestului? O seara frumoasa! sus *STELIAN* Am vrut sa-mi spun si eu parerea care este urmatoarea: nu avem nevoie de alegeri anticipate pentru ca nu avem alternative momentan, toata cinstea pentru cei din strada dar stiu ei pe cineva care ar putea sa le ia locul celor de la putere ? mai are cineva incredere in politicienii actuali?daca stiu pe cineva sa spuna si maine o sa fiu si eu in strada,dar.... ce ma bucura e poporul roman s-a desteptat si si-a dat seama ca toti sunt"o apa si-un pamant"si i-au alungat cel potin in primele zile de demonstratii pe toti din partide. sus 19 ianuarie BOGDAN - CALIFORNIA Nu de putzine ori, in scrierile mele, dadeam exemple de aici, de unde sunt de aproape un sfert de secol. Dar in acest caz nu pot face asta. Aici, ca aproape peste tot, trebuie sa dovedesti ca esti cel mai bun dintre candidatzi ca sa iei jobul. Da, exista obedientza si "pupinfundism" si aici. Si sunt destui sefi care accepta asta, dar toate dupa ce ai luat job-ul. Iar daca in 90 de zile (in unele locuri si mai repede) nu ai facut dovada ca esti bun pe pozitzia ta, tzi se arata usa fara nici o remuscare. In cel mai bun caz esti concediat si potzi aplica pentru unemployment (ajutor de somaj). Dar nu de putzine ori esti "fired", dat afara fara sa poti aplica pentru unemployment. Sunt si cazuri absurde. Chiar citisem acum cateva zile urmatoarea "patzanie". Cineva, o femeie, a fost angajata ca receptionista/secretara la o companie. Seful ei, i-a dat un proiect sa-l faca, iar ea, din exces de zel lucra si in pauza de masa. Ei bine, a fost vazuta de "seful cadrelor" si pur si simplu a fost concediata pentru ca nu respecta cele 30 de minute de pauza, care nu degeaba au fost stabilite. Omul trebuie sa se ralaxeze si sa se reincarce. Peste tot, in afara pauzei pentru masa de pranz, mai sunt si alte doua pauze de 10-15 minute pentru relaxare... It's the law, spune americanul. Si legea e respectata in general. Dar sunt si destui care o ignora. De aceea inchisorile sunt arhipline. Dar legea se aplica, indiferent de rangul celui care calca pe bec. Colega din Michigan are dreptate in felul ei legat de companiile de stat. Eu m-am referit pana acum la cele private. Am colaborat pana acum numai cu companii private. Cu toate ca la cele de stat, job security-ul este asigurat. Si beneficiile foarte bune. Dar, intr-adevar, e greu sa ajungi acolo. Iar in privintza institutziei prezidentziale de aici, o contrazic putzin pe colega din Michigan. Ce ar face un presedinte, cu un mandat de 4 ani, daca s-ar inconjura de necunoscutzi? Mai ales in ideea ca in primii 4 ani de "domnie" vrea sa-si pregateasca prelungirea mandatului pentru inca 4 ani. Dar cum spuneau si ceilalti colegi, "nepotzi" sunt peste tot. Oricum in lume sunt mai multzi "nepotzi" decat fii sau fiice. Sper sa mai revin. *** * * sus In general, la companiile de stat salariile sunt mai mici decat la cele private, dar cum spuneam, beneficiile sunt mai mari. Ma refer la pensie, asigurare medicala... Si intradevar, nepotismul e in floare aici. De exemplu, la posta, majoritatea sunt filipinezi. Soferii de taxi, majoritatea sunt indieni si armeni. Am avut odata un colaborator, o companie a unui vietnamez. Cand l-am vizitat prima data, am ramas perplex. Toti din companie, aproape 100 de oameni, erau vietnamezi. Absolut totzi. Mai tarziu, la un pahar de bere, vietnameza bine-ntzeles, i-am amintit ca fiecare companie trebuie sa fie "equal opportunity employer", adica sa le ofere aceleasi sanse tuturor, indiferent de rasa, etnie, sex sau religie... El mi-a spus ca am dreptate si se va gandi serios la asta. La urmatoare vizita, in holul de receptzie m-a intampinat o negresa dragutza. Ajuns in biroul presedintelui acesta mi-a spus: "Ai avut dreptate. Am angajat o americanca de culoare. Cu asta am rezolvat si diversitatea etnica si cea rasiala...". Am ramas perplex din nou. Noroc ca nu prea ma exteriorizez. Da, la companiile private, valoarea e mult mai rasplatita...Si inca ceva. Intamplarea face sa lucrez la o companie de familie, unde fratele presedintelui este vice presedinte, "capul limpede" al companiei este fiica vicepresedintelui, seful productziei este fiul presedintelui si asa mai departe. Mai mult, in atelierul de productie sunt numai familii de mexicani. Nu mai putzin de 4 fratzi, care si-au adus nepotzii si prietenii. Dar toti sunt foarte buni. Si cum spuneam, daca unul calca pe bec, cei din familie sunt primii care-l urecheaza. Revenind la colega din Michigan, o invit in California daca vrea sa intalneasca sefi inteligentzi. Sunt mari diferentze aici intre regiuni. Si eu am ramas crucit cand am fost in cateva state din est sau "deep South". Dar despre asta, cu alta ocazie. Poate mai revin, * * * Totdeauna cand vorbesc de muzica, in vine in cap vorba aceea a lui Mark Twain, pe care tzi-am mai spus-o: "Wagner (Richard) music is better than it sounds". Te rog sa traduci tu. Inca un argument pentru ignorantza americanului. Dar pana acum am vorbit despre profesionalismul americanului si e pacat sa-i stricam imaginea. Cred ca prietena din Michigan se referea mai mult la cultura sefului decat la profesionalismul sau. Da, cultura sefului aici este zero, dar compatentza lui este inatacabila. Iti multumesc pentru toata muzica pe care o dai si mai ales pentru "Il Silenzio", piesa lui Nini Rosso. Sarutmana Mama Iulica. Va doresc tot binele. Bogdan, C. sus TEODOR - BUCUREŞTI Buna seara tuturor! Poate o sa va surprinda, dar cel putin în plan teoretic, exista o explicatie a acestui fenomen. Nu am competenta sa ma pronunt asupra valabilitatii acestei teorii, dar cred ca merita succint prezentata. Este vorba despre ceea ce în sociologie se numeste Piramida nevoilor umane. În esenta aceasta ar putea fi rezumata astfel. Trebuintele unui individ si ale societatii în ansamblu, sunt ierarhizate. La nivelele inferioare se afla necesitatile primare dar esentiale cum ar fi: siguranta materiala, securitatea individuala, asistenta medicala competenta, posibilitati de instruire, etc. Ei bine, atât timp cât aceste nevoi nu sunt satisfacute, metodele de împlinire a lor nu vor presupune nicicînd si niciunde o competitie onesta, o emulatie în sensul real al cuvântului si vor conduce la ceea ce se întâmpla azi la noi si nu numai. La nivelurile superioare ale piramidei, satisfacute fiind nivelurile primare, necesitatile indivizilor se muta spre domenii cum ar fi comunicarea, calatoriile si cunoasterea cât mai diversa, policalificarea, toleranta, cultura universala, etc., care pe masura satisfacerii lor atenueaza, dar nu elimina total tarele sistemului de promovare, recunoastere si recompensa. Oricum, pîna acolo e cale lunga. Iar una din spusele lui Murphy (usor parafrazata) ramâne valabila. Când iti vine rândul la promovare, se schimba regula. Noapte buna! sus 12 ianuarie GABRIELA - BUCUREŞTI Bun regasit în 2012 ! Sa aveti un AN NOU, vorba lui Adrian (frumoasa urare online, pentru care îi multumesc si eu, pe aceasta cale! Un an cu noutati bune si plin de realizari. Capacitatea de a depasi obstacolele si de a lua în piept greutatile vietii cred ca este data de un amestec de insusiri si calitati, unele native, altele dobândite prin educatie sau în urma unor experiente din care cei inteligenti învata ceva, iar ceilalti mai dau o data cu capul... Este adevarat, nu toti oamenii sunt înzestrati cu spirit de competitie, cu ambitia si vointa de a învinge. Desigur, asta tine de constructia psihica, de personalitate, de caracter. Cred ca motivatia este esentiala atunci când decizi sa depasesti o situatie dificila. Trebuie sa stii pentru ce lupti si pentru cine lupti. Un bun motiv este acela de a-ti pastra demnitatea de om si respectul de sine. Nu renunta, mai ales dacă stii ca poti deveni tu însuti o povara pentru altii. Nu renunta, pentru ca succesul tau le poate face bine si altora (si dusmanii mor de ciudă...si asta e bine....glumesc :D big grin) Există şi persoane care trec prin viata foarte usor si nu pun nimic la inima; te gândesti, cum de reusesc sa fie atât de senine şi nepăsătoare? Acum...e drept, unii o fac din superficialitate sau din prostie... Oare la ei s-a gândit Iisus când a proclamat: "Fericiti cei saraci cu duhul" ? (se pare ca totusi, aceste cuvinte au o alta semnificatie). Exista si cealalta categorie de "nepasatori" care nu sunt superficiali dar se gândesc numai la ei si fac totul ca sa le fie doar lor bine, cu alte cuvinte, scapa de greutati călcând peste cadavre. La acestia, gradul de egoism si ticalosia cred ca au depasit limitele admise si sunt demni de tot dispretul...nu ca le-ar pasa ce se spune despre ei, dar asta nu înseamnă că trebuie sa-i lasam sa ne calce în picioare...sa-i sanctionam de câte ori avem ocazia. Doar asa vom scapa de aceasta povara... Dincolo de orice speculatie, cred ca aceia care se lasa prada greutatilor si îsi plâng de milă, nu fac decât sa-si amărască sufletul... Departe de mine intentia de a da sfaturi, dar nu cred că este bine să-ti faci rau gândind asa. Si..mai ales, sa nu astepti ajutor de la altii. Important este sa nu dezarmezi si sa-ti pastrezi demnitatea. În fond, nimeni nu e singur pe pamânt. Poate un suflet bun va sari totusi în ajutor si nu te va lasa la ananghie... Trebuie sa fim tot timpul pregatiti de lupta si sa consideram greutatile drept provocari ale vietii, care au darul de a ne cali. Pentru asta trebuie sa fim împacati sufleteste si împacati cu lumea. Sa nu renuntam la credinta ca Dumnezeu nu ne da decât atât cât putem duce...nimic în plus. Va las cu bine si pornesc la lupta cea mare! Sa fiti sanatosi si plini de entuziasm. sus BOGDAN - CALIFORNIA Motto 1: "Cele mai notabile realizari ale umanitatzii au fost infaptuite de oameni nu suficientzi de desteptzi sa realizeze ca ele sunt ... imposibile"- Doug Larson, ziarist american din Wisconsin. Motto 2: "Succesul nu este final, esecul nu este fatal. Curajul de a continua este tot ce conteaza"- Winston Churchill, fost scriitor, de doua ori prim ministru al Marii Britanii si singurul prim ministru al acestei tzari laureat al premiului Nobel pentru...literatura. Si tot el spunea: "Succesul este abilitatea de a merge din greseala in greseala fara a-ti pierde entuziasmul". Buna seara prieteni si un an nou pe care sa-l ducetzi sanatosi pana la capat. Desteapta tema pentru emisiune. Daca intr-adevar vrei sa ai motivatzie pentru orice intreprindere trebuie sa ai constiintza faptului ca daca nu ramai pe "val", atunci "nu acum" devine foarte usor "niciodata". Daca tzintesti nimicuri, te vei lovi de ele la fiecare pas. Iar daca te apuci de ceva si crezi ca ai terminat, nu te gandi niciodata la ceea ce ai facut, ci, mai ales, la ceea ce ai fi putut face...Herbert Bayard Swope, un jurnalist american care a luat Pulitzer-ul de trei ori zicea: "Nu va pot da formula succesului, dar va pot da formula esecului: Incearca sa-i multumesti pe totzi". Tema e inepuizabila. Seara prea scurta. Vrem si muzica intre spuse. Sper, capitane, ca ai pregatit ceva pe cinste. Revenind la tema de azi, ar trebui spus ca pentru a deveni o persoana de succes, trebuie sa inveti in primul rand sa renuntzi. Si nu te uita la ce ai pierdut. Uita-te, mai degraba, la ce tzi-a mai ramas. De cele mai multe ori, intre lucrurile mari pe care nu le putem face si lucrurile mici pe care nu le facem din principiu, noi alegem sa nu facem nimic. Am vazut undeva aici un "billboard" pe una din autostrazi pe care scria: "Succesul inseamna 10% inspiratzie si 90% razgandiri de ultim moment". Si trebuie sa recunoastem ca este cam asa...Sau, cu alte cuvinte, daca tot itzi trasezi linii de viitor, fa-o cu ... creionul. Nuvelistul englez Enoch Arnold Bennett spunea ca este mai usor sa cobori dealul, dar din varful lui ai privelistea cea mai frumoasa. Si, incercand sa ma inspir putzin pentru acest "material" (urasc termenul), am gasit un mic text scris de Pierce Vincent Eckhart. Nu stiu cine a fost acest P.V. Eckhard, dar iata ce a scris: " Cand eram Boy Scout (un fel de cercetas in America), ne-am jucat un joc unde noii cercetasi erau primitzi in randurile "veteranilor". Am creat un baraj de scaune pe care noii cercetasi trebuiau sa-l treaca legatzi la ochi. Comandantul, inainte de ai lega la ochi, le-a dat cateva minute sa se acomodeze cu situatzia. Dar imediat dupa ce au fost legatzi la ochi, barajul de scaune a fost inlaturat in liniste. Cred ca viatza este in mare parte ca acest joc. Ne petrecem viatza ocolind obstacole pe care noi insine le creem, dar ele exista doar in mintea noastra. Ne e frica sa aplicam pentru un job, ne e frica sa luam lectzii de vioara, ne e frica sa invatzam o limba straina, ne e frica sa sunam un prieten vechi sa vedem cum o mai duce, ne e frica sa-i scriem Congressman-ului nostru despre problemele pe care le intampinam. Si orice altceva ce ne-ar place sa facem dar nu o facem datorita acelor obstacole. Nu ocoli nici un "scaun"! Impiedica-te de el! In cel mai rau caz vei avea ceva pe ce sa te...asezi". Interesanta poveste. De multe ori ne plangem ca nu avem timp uitand ca pentru Pasteur, Maica Teresa, Richard Wagner sau Niels Bohr ziua avea acelasi numar de ore... Si, am mai spus candva asta, nimeni nu se poate intoarce in timp pentru un nou inceput, dar poate incepe acum pentru un nou...sfarsit. Suntem prea ocupatzi sa stergem cu "mop"-ul balta de pe podea in loc sa inchidem ... robinentul. Lumea se misca atat de repede incat cel care spune "acest lucru poate fi facut" este intrerupt de cel care il face..."Tot ce ne putem imagina este...real", spunea Pablo Picasso. Si am ajuns si la acel "autor necunoscut" pe care-l evoc de fiecare data. De data asta el spune: "Gloria cuiva nu consta in a nu cadea niciodata, ci in a se ridica de fiecare data cand a cazut". Simplu si frumos spus. Si revenind la "autori cunoscuti", Antoine de Saint-Exupery, acel minunat scriitor zburator, ne invatza urmatoarele: "Daca vrei sa construiesti o corabie, nu pune oamenii sa taie copaci si nu le trasa sarcini. Descrie-le mai degraba imensitatea fara limite a marii...". Gata, am scris prea mult. Sa spun doar ca marii Graham Greene si Orson Wells in scenariul filmului "The Third Man" scriau urmatoarele: "In Italia, in 30 de ani de dominatzie a familiei Borgia, ei au avut razboaie, teroare, crime, bai de sange, dar i-au 'produs' pe Michelangelo, Da Vinci si au permis Renasterea. In Elvetia vecina, au avut dragoste frateasca, cinci sute de ani de democratie si pace si ce au 'produs'? Ceasul cu cuc...". Inchei cu cea mai grea invatatura legata de tema de azi. Ii apartine lui J.M. Power: "Daca vrei ca visele sa tzi se implineasca, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te...trezesti". Deci,...noapte buna tuturor, sus TANIA Draga D-le. Ivanes, Sunt o ascultatoare de-a Dvs. si am avut retineri in a va scrie. Insa , cred ca m-as putea trata de timiditate. Am vazut tema emisiunii si mi-am spus: hai Tania, incearca! Stiti, a face fata vietii nu e o chestiune de alegere. Ma intreb si va intreb, deportatii din campia Baraganului credeti ca s-au plans zilnic de viata grea pe care au dus-o acolo? Nu!!! Au fost aruncati acolo iar ei au luat viata in piept si si-au continuat traiul in acele conditii. Se bucurau cand gaseau cate un vierme in supa de mazare uscata. Spuneati de schimbare! Viata ne schimba, unii considera problemele vietii ca oportunitati de evolutie. Schimbarea trebuie sa vina din interior, si nu sa fie impusa. Nu poti schimba pe cineva "inspre binele lui", deoarece este vorba de abuz. Daca totusi insisti sa il schimbi, poti crea probleme si tie si lui. Si nu e de dorit! Calitati?? In primul rand trebuie sa vrei sa iesi din starile astea. Trebuie sa inveti sa te bucuri , sa cauti samburele divin in alti oameni si sa le spui asta personal. Sa ai prieteni de calitate si deosebiti in jurul tau, care sa te sustina cand nu mai ai cui sa ii ceri ajutorul. (sa fiti ca boabele de grau in spic). Multumire....trebuie sa aflati ce va multumeste, care sunt bucuriile/hobby-urile care va ridica, care va aduc zambetul pe buze. De ex. am o prietena ce iubeste foarte tare teatrul de papusi , iar cand e suparata se duce la cate un spectacol. Depresia....se spune in cartile de specialitate ca nefericitul este cel care are prea mult timp sa se intrebe daca e sau nu fericit. Si am un astfel de amic nefericit si nemultumit permanent.....probabil ca fie nu stie ce vrea , fie are in jur oameni care ii spun zilnic cat de mizerabila este viata si oamenii. Multor oameni le lipseste dorinta de a invinge si de a trai. Probabil au fost crescuti in eprubete sau poae au fost prea rasfatati si au primit tot ce si-a dorit. Iar cand viata nu le ofera pe tava ceea ce isi doresc, intra in depresii sau in nevroze. Genetic....nu atat genetica conteaza cat mediul ambiant si oamenii cu care te intalnesti.Cat atitudinea cu care treci prin situatiile delicae si dificile ale vietii. Cui ii place sa vada zilnic oameni incruntati si nemultumiti , care nu au niciodata cate un cuvant bun sau un zambet care sa le lumineze ziua. Cam atat ! Un an bun! sus VALENTINA ROTAR Eu cred ca iubirea da forta sa mergi inainte! Iubirea de copii, parinti, iubit, iubita, de viata, de fapt, intr-un cuvint, IUBIREA pur si simplu! De exemplu, iubirea pentru un catel il ajuta pe un batran singur sa mearga mai departe sau pe un tanar sa depaseasca o depresie... sus DRAGONIMA** Buna seara dragilor, Imi pare bine sa va aud, sa va regasesc si ca in sfarsit ne reintalnim prin intermediul echipajului. Daca privim la intrebarile puse in seara asta desigur ca o posibila solutie care ne vine in minte este aceea de mijloc. Nu cred ca ne nastem cu toate capacitatile si abilitatile sa facem fatza vietii, sa mergem inainte si sa trecem peste traume, suparari, intamplari rele, tristeti si asa mai departe. Dar, este adevarat ca unii dintre noi pur si simplu par mai puternici decat altii. Si aceasta tarie vine de undeva din familia persoanei, „este undeva in gene” as putea zice. Nu mostenim caracterul insa mostenim trasaturi de temperament. Cat de frumos ne purtam cu altii, cat de bine stim sa ii ascultam, cat de bine stim sa comunicam depinde intrucatva de educatia primita si dupa aceea de autoeducatie si felul cum invatam din propriile experiente. Astfel ca dupa nastere ne putem forma un caracter, desi e greu sa ne dezvatam de unele obiceiuri cand nu am primit lectiile necesare de la inceputul vietii. Dar pentru a deveni o persoana mai buna uneori trebuie sa ne transformam complet. Ca sa mergem inainte uneori trebuie sa ne uitam putin inapoi, sa analizam, sa intelegem si sa mergem mai departe. Asa ar fi bine pentru noi si pentru sanatatea noastra mintala. Nici a planui prea mult nu pare a avea un efect foarte pozitiv, ci mai degraba a te concentra pe prezent si a da atentie cu adevarat la ce se intampla in viata ta la momentul respectiv pare a fi cheia linistii interioare si a multumirii de sine. Uneori vom face mare efort si ne va trebui multa tarie de caracter sa ne controlam gandurile si emotiile. Insa, nu ar trebui sa ne luptam sa avem vointa si insistentza sa uitam trecutul, sa mergem inainte, sa facem fatza tuturor emotiilor negative......Ar fi probabil bine sa lucram spre a intelege ce se intampla cu noi, spre a ne vedea limitarile, si unde trebuie sa ne dezvoltam abilitati specifice ca de exemplu: empatie, deschidere spre lume si intelegere a diferentelor, intelegere a altor stiluri de viata, a alegerilor altora, a motivelor comportamentului altora si ale noastre insine, toleranta si acceptare si autoacceptare. Deasemenea am citit undeva ca rabdarea este a treia dimensiune a universului. Numai printr-o abordare calma si deschisa, increzatoare in Dumnezeu si fortele-mi proprii (in cazul meu) pot observa ceea ce imi lipseste, de ce nu pot merge inainte, de ce reactionez si la ce reactionez atat de negativ. Poate uneori nici nu conteaza ce ne fac altii, adica nu influenteaza mult mersul inainte (ne inseala, ne mint, ne dezamagesc si asa mai departe....). Este poate propria noastra inabilitate de a reactiona diferit si a merge mai departe. O alta cheie, sau set de chei, cred ca sunt emotiile. Acestea par a ne ghida, controla, manipula, directiona viata sub forma de reactii, atitiduni, alegeri, decizii. Trebuie cumva sa avem o balanta intre ceea ce simtim ca trebuie sa facem si ceea ce trebuie sa facem. „A innebuni” nu este atat de greu. Linia este foarte firava si subtire. De multe ori oamenii spun: sunt nebun sau am luat-o razna, dar pe cuvantul meu, ca ei nu stiu ce vorbesc. Atunci cand intra-devar ne rapune depresia cea "adevarata" (cand nu mai esti capabil sa functionezi personal si social si nu mai iesi din casa si din pat mai mult de 3-6 luni) ori anxietatea si fobia si incepi si te lovesti in cap de 10 ori pe zi, oh atunci, pare imposibil sa mergi mai departe! Atunci am putea spune ca ne trebuie vointa si suport ca sa mergem sa urmam niste programe de terapie ca sa ne revenim. Dar pana atunci si sper ca niciodata sa nu ajungem acolo, cu putin suport din partea prietenilor pe care tot noi trebuie sa stim cum sa ii tinem aproape, multa rabdare, calm, observatie a lumii inconjuratoare, intelegere a propriilor actiuni si emotii, recunoasterea ca am putea oricand gresi, abilitatea de a ne cere scuze oamenilor chiar daca noi credem ca nu am gresit dar ei se simt raniti...cu toate acestea cred am putea in timp merge inainte. Dar da. Cere timp si pare ca noi nu il avem. Insa este. Trebuie numai sa respiram mai incet. Deci se pare ca unii dintre noi se nasc cu un anumit temperament care poate influenta cat de determinat esti sa te schimbi, cat de rezistent esti la schimbare, cat de rapid iti formezi noi abilitati de a merge inainte. Dar dupa aceea sunt acei primii 5 ani din viata noastra care ne pot traumatiza si in viitor ne pot transforma in persoane dependente emotional, si atunci e mai greu sa mergi inainte cand esti adult. Te impotmolesti rau. Dar nu e imposibil. Se poate merge inainte in timp si cu ochii larg deschisi. V-am povestit cam mult, dar sper ca a meritat. Noapte buna! Lady D. sus
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie